Calculii renali (pietrele la rinichi) se formează câns săruri și minerale se acumulează în cantități ridicate. Calculii renali au mici dimensiuni, dar se pot mări și se pot deplasa din rinichi către ureter și vezica urinară, fiind eliminați prin urină. În unele cazuri, acest proces este extrem de neplăcut, din cauza durerilor.
Calculii sunt de mai multe feluri:
- Pietre din calciu sau oxalat de calciu sunt cele mai comune și se formează din cauza cantităților ridicate de calciu din urină. Oxalatul de calciu este un compus natural care se găsește în mâncare (legume și fructe, ciocolată, nuci) și care este produs zilnic de rinichi. Nivelul de oxalat de calciu din urină poate crește din cauza regimului alimentar, a unor doze ridicate de vitamina D sau din cauza unor tulburări de metabolism. Pietrele de calciu pot să fie și din fosfat de calciu, în urma unor afecțiuni ca acidoză tubulară renală.
- Pietre din acid uric – cristalele de acid uric care nu se dizolvă în urină se transformă în pietre din acid uric. Ele apar din cauza deshidratării, când nu bem apă să a comumului exagerat de proteine. Alte cauze pot fi diareea cronică, diabetul de tip II sau excesul de greutate.
- Pietre sutrivice sunt mai rare și apar după infecții urinare cronice, dar și afecțiuni neurologice care îngreunează golirea vezicii (paralizie, scleroză multiplă). Unele bacterii fac ca urina să fie mai puțin acidă și mai mult bazică sau alcalină, factor care favorizează apariția pietrelor sutrivice. Caracteristic lor este că își măresc rapid dimensiunile.
- Pietre de cistină apar din cauza unei afecțiuni congenitale numită cistinurie, mai exact când rinichii secretă o cantitate excesivă de aminoacizi precum cistină. Pietrele de cistină apar frecvent în copilărie.
Trebuie precizat că diagnosticul, dar și tratamentul trebuie date de medic, dar, în cazul pietrelor mai mici, sunt eficiente și tratamentele naturiste sau ca adjuvant în tratamentele clasice. Întrebați medicul înainte de a începe un tratament naturist.
Ceaiurile sprijină dizolvarea sărurilor și eliminarea lor prin urină. Creșterea cantității de urină spală căile urinare și antrenează nisipul și calculii mici.
Atenție! Când pietrele sunt mari, consumul plantelor cu efect diuretic este periculos pentru că există riscul ca acești calculi mari să pornească pe căile urinare și să provoace colică renală, infecții sau hidronefroză (retenția de urină, produsă de un obstacol la nivelul tractului urinar).
Există foarte multe plante cu efect diuretic: mesteacăn, coada calului, mătase de porumb, cozi de cireșe, ienupăr. Unele plante au și efectul de a dizolva pietrele, așa cum sunt urzica și coada calului.
Cum să preparăm un ceai diuretic?
Ceaiurile diuretice trebuie să fie concentrate, de aceea specialiștii recomandă 1 lingură de plantă uscată la o cană de apă (250 ml).
Plantele cu conținut de uleiuri eterice, așa cum e ienupărul, se prepară ca infuzie. Cele mai grosiere, rădăcini, scoarță sau mătase de porumb se prepară sub formă de decoct. Diferența dintre infuzie și decoct e următoarea: la infuziei planta este opărită cu apă clocotită și se lasă aproximativ cinci minute acoperită, iar în cazul decoctului planta se fierbe câteva minute.
Este recomandată rotirea plantelor, nu consumul aceleiași plante. De exemplu, se poate bea o luna ceai de mesteacăn, o lună mătase de porumb, o luna urzică. Pentru urzica vie, nu uscată, persoanele cu hipertensiune arterială trebuie să consulte mai întâi medicul.
Sucul de pătrunjel, calități speciale.
Sucul din rădăcină de pătrunjel conține substanțe cu puternic efect diuretic, care stimulează producerea urinei și eliminarea sa. De asemenea, conține substanțe care dilată căile urinare, ajutând la eliminarea calculilor de mici dimensiuni.
Sucul de busuioc
Busuiocul contine acid acetic, care ajută la descompunerea pietrelor și la reducerea durerii.
Apa
Beți 12 pahare pe zi în loc de cele 8 recomandate și veți vedea diferența. Și după eliminarea pietrelor se continuă consumul a 12 pahare pe zi.
