Dumnezeu să te binecuvânteze! Dacă citești acest articol, află că înclusiv rugăciunea unui necunoscut pentru alt necunoscut ajută. Așa că primește gândul meu de bine și câteva demonstrații, făcute înclusiv de medici și oameni de știință, care arată că terapia prin rugăciune, denumită sacroterapie ameliorează, ajută și chiar vindecă unele boli. Haideți să înțelegem cum:
Pe măsură ce medicina avansează se mai întâmplă ceva: cercetătorii au supus rugăciunea la teste clinice riguroase, căutând dovezi științifice ale puterii ei de vindecare. Este deja demonstrat că orice boală inseamnă un dezechilibru în plan fizic, cu origini în plan psihic. Foarte multe boli ale trupului apar după o suferință a psihicului, stresul fiind una dintre cele mai întâlnite cauze. Pe fond de stres apar boli ale inimii, ale ficatului, ale stomacului, plămânilor, creierului, inclusiv ale pielii. Pe un fundal psihic fragil apar și boli ca diabetul sau cancerul, hipertensiunea arterială.
Cum ajută rugăciunile?
O rugăciune înseamnă o apropiere față de sacru, solicitarea ca o altă entitate, superioară, să preia din grijile/problemele pe care le ai și să le rezolve. Asta înseamnă în primul rând o relaxare, pentru că transferi griji/gânduri pesimiste, o parte dintre ”sarcinile” lumești pe care tu nu le poți onora. Pe lângă relaxare, a te ruga înseamnă că ai speranță. Speranță că o entitate superioară, Dumnezeu, îngeri, Maica Domnului, pot găsi o rezolvare la problemele tale. Iar speranța este un sentiment pozitiv, care relaxează, deblochează mintea, stimulează producția de endorfine. Ajută în plan fizic organismul, pe scurt.
Atunci când rugăciunea este rostită constant, ea lasă urme benefice, pentru că determină un fel de transformare mentală şi organică, produsă treptat. Mulți oameni care se roagă au asemuit rugăciunea cu o flacără care se aprinde în psihic. Omul îşi vede când se roagă adevăratul chip, îşi descoperă greșelile, egoismul, lăcomia şi orgoliul, care până atunci parcă stăteau ascunse undeva. Cel care se roagă începe treptat să se supună unor valori morale, să devină umil, dar și milostiv cu alții. Încetul cu încetul, se instalează o linişte interioară, o armonie care dau celor care se roagă o mai mare putere de a îndura sărăcia, bârfa, calomnia, grijile, de a suporta pierderea celor dragi, durerea, boala şi moartea. Liniştea generată de rugăciune devine un puternic ajutor terapeutic.
Majoritatea oamenilor spun că, după o rugăciune, simt o ușurare, o eliberare psihică. Această stare este urmare a scăderii ritmului cardiac și respirator, a tensiunii arteriale. Mai mult, rugăciunea se face în liniște, într-un loc retras, fie că e biserica, fie că e alt loc ferit de agitație, ceea ce implicit, calmează psihicul, dar și organismul. Se spune că Dumnezeu te ascultă când îți faci liniște în suflet, ceea ce, tradus medical, înseamnă să îți acorzi timp pentru a te elibera de stres.
Cercetări științifice
Iată câteva studii făcute de medici/oameni de știință, prin care s-a demonstrat cum ajută rugăciunea ameliorarea sau prevenția unor boli:
Despre efectul terapeutic al rugăciunii a scris cel mai mare savant al Franței, doctorul Alexis Carrel, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie și Medicină, în 1912. Doctorul Carrel face un compendiu al unor studii făcute la Lourdes, dar și incursiuni istorice și religioase, arătând efectele terapeutice ale rugăciunii, indiferent de religie. Rugăciunea este considerată de Alexis Carel un leac, un remediu împotriva fricii de suferinţă, de boală şi de moarte. Ea trebuie făcută continuu, pentru că nu te poți ruga dimineața și ziua să te porți ca un barbar. Trebuie făcută atât cu gândul, cât și cu fapta, atât pentru sine, cât și pentru alții. Studii clinice viitoare vor arăta că rugăciunea indirectă este mai puternică decât cea individuală, pentru sine însuși.
În 1988, medicul cardiolog Randolph Byrd, cardiolog în San Francisco, a făcut un studiu clinic asupra a 393 de pacienți cu boli cardiace grave, spitalizați. El a împărțit aleatoriu pacienții în două grupe: una de 192 de pacienți (grupa A), și alta de 201 pacienți (grupa B). Pentru prima grupă, pe lângă tratamentul obișnuit urma să se înalțe rugăciuni de mijlocire (făcute de alte persoane), iar grupa B să își urmeze tratamentul medicamentos și atât.
Un grup de credincioși romano-catolici și protestanti s-a rugat de la distanță, pentru bolnavii din grupa A.
Pacienții, asistentele medicale și medicii din spital care se ocupau de bolnavi, nu cunoșteau repartizarea subiecților pe grupe. Se cunoștea doar în ce constă experimentul. Rezultatele au fost uluitoare: pacienții din grupa A, pentru care au fost înălțate rugăciunile de mijlocire au avut de cinci ori mai puțină nevoie de tratamente cu antibiotice, riscul de edem pulmonar s-a redus de trei ori și niciunul dintre pacienții din grupa A nu a avut nevoie de ventilație mecanică. 10% dintre participanții din prima grupa și-au ameliorat starea de sănătate mult mai rapid, comparativ cu aceia din grupa B.
Și în Kansas s-a realizat un studiu asemănător. Timp de un an, doctorul William Harris, de la Mid America Heart Institute, a împărțit în două grupe egale (fără ca aceștia să știe pentru a nu se crea efect Placebo), 1000 dintre pacienții care au trecut prin secția de urgențe a spitalului de cardiologie în care lucra. Pentru una dintre grupe s-au rugat constant voluntari și preoți, iar cealaltă grupă a urmat numai medicația. Pacienții au fost monitorizați un an pe baza unor norme clare, stabilite de alți medici, care nu cunosteau căror grupe aparțin pacienții monitorizați Rezultatele au fost, de asemenea, uimitoare: pacienții pentru care s-au realizat rugăciuni au avut cu 11% mai puține atacuri de cord și complicatii cardiace care le puteau amenința viața.
La finalul experimentului, un medic participant la studiu, dr. O’Keefe, afirma: “Studiul pe care l-am realizat ofera o perspectivă tulburatoare asupra modului în care Dumnezeu poate să influențeze în mod direct viața noastră pe pământ. Ca om de știință sunt realmente bulversat de aceste rezultate, pentru că nu am nici o posibilitate să le explic decăt prin acest ajutor invizibil…”
La rândul său, American Heart Association Journal a publicat un studiu în care arată că meditația, rugăciunea, repetarea unor mantre (în funcție de religia celui care se roagă), elimină complicațiile diverselor afecțiuni, grăbesc vindecarea și au efecte sporite față de simpla schimbare a stilului de viață.
Cercetările medicale au demonstrat că rugaciunea pentru sine, dar și cea spusă pentru alții, reduc hormonii de stres, tensiunea arterială , durerile cronice, tulburările de somn, anxietatea.
Dr. Harold Koenig, profesor de psihiatrie și științe comportamentale la Duke University din North Carolina (SUA) trăgea o concluzie în urma unor ani întregi de cercetări: “Se pare că rugăciunea are efecte excepționale asupra întregului organism. Ea poate să scadă foarte mult secreția de cortizon, epinefrina și noreprinefrina – hormoni care sunt secretați de suprarenale în conditți de stres accentuat. Astfel se reduce foarte mult riscul tulburărilor imunitare, al afectț unilor cardiace – mai ales riscul infarctului miocardic, al ulcerelor sau al bolilor intestinale inflamatorii.” In opinia lui ca și a altor medici, rugaciunea poate fi utilizată ca o metoda de terapie alternativă în prevenirea tuturor bolilor grave, în refacerea după intervenții chirurgicale, pentru a depăși momentele dificile sau, în cazuri excepționale, chiar pentru a vindeca boli grave cum sunt cancerul, scleroza multiplă sau complicațiile diabetului. Dr Koenig făcuse în 1998 un studiu pe 4 mii de adulți în urma căruia a descoperit ca incidența hipertensiunii era cu 40% mai mică la persoanele care se rugau zilnic și care participau săptămânal la slujbele religioase, decât la persoane care nu se rugau.
Un alt studiu a fost făcut în 2001 de Sandra Rephton, lector în psihiatrie la Universitatea de Medicină din Louisvill. Ea și-a focalizat cercetarea pe 112 femei cu cancer la sân ajuns în formă metastazică și a descoperit că femeile care considerau ca spiritualitatea este importantă aveau (pe baza analizelor de sânge), un sistem imunitar mai puternic.
Sunt doar câteva cercetări științifice care ne pot aduce spiritualitatea mai mult în viață, iar rugăciunea alături de celelalte remedii.
Cum ne rugăm?
Rugăciunea poate fi individuală sau în colectiv, pentru sine sau pentru alții. În orice caz ea nu trebuie să devină ceva formal, ca o îndatorire îndeplinită mecanic sau simpla recitare a unor rugăciuni memorate, în timp ce mintea este în altă parte.
Rugăciunea trebuie să conțină și mulțumire și recunoștință pentru darul vieții și celelalte daruri divine. Ea poate fi una de seară, inainte de culcare, când se sting încet, încet, zgomotele zilei. Rugăciunea de seară are și un efect benefic asupra somnului, datorită relaxării mentale pe care o induce, dacă e făcută cu participarea minții și a sufletului, deopotrivă. Rugăciunea poate fi de dimineață, pentru ca harul divin și protecția să ne însoțească întreaga zi.
Ne putem ruga pentru situațiile speciale: rezolvarea unor probleme de sănătate, trecerea unui examen, reușita la anumite planuri.
Rugăciunea poate fi făcută pentru noi, dar și pentru alții. Pentru părinți, copii, rude, prieteni, persoane chiar necunoscute în sprijinul cărora ne înălțăm ”solicitările” divine.
Cel mai bine ne învață cum să ne rugăm cea mai populară rugăciune, prezentă și în Biblie, respectiv ”Tatăl nostru”. Ea este un adevărat ”manual” pentru cum să te rogi. Iată:
“Tatăl nostru care eşti în ceruri” ne învaţă cui să Îi adresăm rugăciunile noastre, adică Tatălui.
“Sfinţească-se Numele Tău” ne spune că ne închinăm lui Dumnezeu, Îi recunoaștem divinitatea şi Îi dăm glorie şi laudă pentru ceea ce este El. Ne rugăm dintr-o poziție de smerenie, în genunchi și nu trufaș, în fața Lui.
“Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ” subliniază că noi nu ne rugăm pentru planurile noastre, ci pentru planurile lui Dumnezeu, pentru voia Lui în legătură cu noi.
“Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi” ne îndeamnă să cerem lucruri esențiale, nu necesare trufiei sau ca urmare a lăcomiei.
“Ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” semnifică, pe de-o parte, smerenia și îndemnul de a ne mărturisi păcatele înaintea lui Dumnezeu, să nu le mai facem, dar și că trebuie să îi iertăm pe ceilalţi la fel cum Dumnezeu ne-a iertat pe noi.
“Și nu ne duce pre în ispită, ci ne izbăvește de cel rău” este o cerere de ajutor din partea lui Dumnezeu pentru a fi victorioşi în lupta cu păcatul, cu boala, cu necazurile şi pentru a fi protejaţi de tot ce e negativ.
”Că a Ta e împărăția, slava și puterea; În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, Amin” este o recunoaștere a divinității și o oferire a sufletului, trupului, lui Dumnezeu și planurilor sale sacre.
Dumnezeu să te binecuvânteze, cititorule!
