Păpădia are calități terapeutice incontestabile deși este asimilată bălăriilor. Este o plantă care crește spontan, de la care se pot consuma rădăcinile și frunzele, inclusiv în salate. Din flori se poate prepara ”mierea” de păpădie.
De la rădăcină și până la flori, păpădia conține multe vitamine, minerale și fibre. Frunzele verzi, ce se recoltează primăvara, pot fi gătite sau consumate crude. Ele sunt o sursă excelentă de vitamine A, C, K, dar și vitamina E sau vitamina B.
Rădăcinile de păpădie se recoltează toamna, în octombrie, dar și primăvara, în martie, Rădăcina de păpădie este bogată în inulină (oligozaharidă), de un mare ajutor pentru o floră bacteriană sănătoasă. Rădăcina de păpădie se poate usca și consuma sub formă de ceai. Ceaiul are un puternic efect diuretic și se folosește pentru eliminarea surplusului de apă din organism și, indirect, pentru scăderea tensiunii arteriale și în tratamentul celulitei, alături de alte metode de tratament.
Mierea de păpădie este de fapt un sirop din păpădie, foarte concentrat. Se prepară din:
- 100 g flori deschise de păpădie
- 1 l apă rece
- 1 kg zahar tos sau zahar brun, nerafinat (va ieși mai inchisă la culoare)
- 1 lămâie
Florile se pun într-o cratiță cu 1 l de apă rece și se pun la fiert la foc foarte mic. Se lasă la fiert 2-3 minute și apoi se stinge focul. Vasul se acoperă cu un capac și se lasă la infuzat peste noapte. A doua zi se strecoară lichidul infuzat, peste care se adaugă zahărul și o lămâie. Se fierbe la foc mic, până se îngroașă, aproximativ 30 de minute.
Siropul sau mierea de păpădie se păstrează în frigider, în recipiente închise.
Mierea de păpădie, ca și rădăcina, sunt benefice pentru tratarea afecțiunilor hepatice.
Informațiile din acest articol nu înlocuiesc sfaturile unui medic specialist. Vă recomandăm, înainte de a încerca orice tratament, să consultați medicul și să urmați indicațiile acestuia.
